De ce o politică regională?
Pentru a elimina disparităţile economice şi sociale
Uniunea Europeană are 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o piaţă internă de 493 de milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 268 regiuni ale lor.
O regiune din patru înregistrează un PIB (produs interior brut) pe cap de locuitor sub 75% din media înregistrată în Uniunea Europeană cu 27 de state membre.
Pentru a fi solidari şi pentru a rămâne competitivi
Obiectivul politicii regionale europene este de a concretiza solidaritatea Uniunii prin coeziunea economică şi socială, reducând discrepanţa dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni.
Printr-o abordare specifică, politica regională europeană aduce o valoare adăugată acţiunilor întreprinse pe teren şi contribuie la finanţarea unor proiecte concrete în favoarea regiunilor, oraşelor şi locuitorilor acestora. Ideea este ca regiunile să devină capabile să-şi joace din plin rolul în favoarea creşterii economice şi competitivităţii şi să-şi împărtăşească ideile şi bunele practici. Acesta este, de altfel, obiectivul noii iniţiative intitulate „Regiunile, actorii schimbării economice”. Întreaga politică regională respectă priorităţile Uniunii Europene în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă (a se vedea strategia de la Lisabona).
Pentru a face faţă preocupărilor secolului XXI
„Ce fel de Europă ne dorim – pentru noi şi pentru generaţiile viitoare? Ne dorim o Europă dinamică, lider în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor. Ne dorim o Europă productivă, în care fiecare să aibă un loc de muncă, o Europă solidară, în care persoanele bolnave, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap să beneficieze de îngrijiri, o Europă în care să domine justiţia, fără discriminări, în care fiecare să se bucure de drepturi egale în materie de muncă şi de educaţie, o Europă fără poluare, care acordă atenţie mediului şi care participă în mod activ la soluţionarea marilor probleme mondiale, o Europă care susţine valori împărtăşite şi apărate de toţi. Iată Europa pe care o numesc Europa dorinţelor mele şi ştiu că stă în puterile noastre să o creăm astfel.”
Istoric
1957
Statele semnatare ale Tratatului de la Roma menţionează în preambulul acestuia necesitatea „de a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea armonioasă prin reducerea diferenţelor dintre diversele regiuni, precum şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.
1958
Înfiinţarea Fondului Social European (FSE).
1962
Înfiinţarea Fondului European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).
1986
Actul Unic European creează bazele unei autentice politici de coeziune menită să compenseze taxele impuse de piaţa unică şi resimţite în ţările din Sud şi în regiunile mai puţin favorizate.
1989-1993
Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997).
1992
Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fi ind unul dintre obiectivele esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum şi transporturile în statele membre mai puţin prospere.
1994-1999
Consiliul European de la Edinburg (decembrie 1992) alocă pentru politica de coeziune aproape 200 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997), adică o treime din bugetul comunitar. Un nou Instrument Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) completează Fondurile Structurale.
2000-2006
Consiliul European de la Berlin (martie 1999) reformează din nou fondurile structurale care vor beneficia de un buget de 213 miliarde de euro pentru o perioadă de şapte ani. Instrumentul pentru politici structurale de preaderare (ISPA) şi programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (Sapard), care au drept obiectiv favorizarea dezvoltării ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est, vin în completarea programului Phare care există din anul 1989.
2000-2001
Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă o strategie axată pe ocuparea forţei de muncă şi menită să facă din Uniune „economia cea mai competitivă şi cea mai dinamică a lumii, bazată pe cunoaştere, până în anul 2010”. Consiliul European de la Göteborg (iunie 2001) completează această strategie prin legarea ei de dezvoltarea durabilă.
2002
Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002) se soldează cu încheierea unui acord asupra criteriilor de aderare a celor zece noi state membre ale Uniunii.
1 mai 2004
Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia aderă la Uniunea Europeană.
2005
Consiliul European ajunge la un compromis cu privire la bugetul pentru perioada 2007-2013. Politica de coeziune dispune de un buget de 347,410 miliarde de euro (preţuri curente).
17 mai 2006
Consiliul, Parlamentul şi Comisia semnează acordul privind bugetul pentru perioada 2007-2013. La data de 1 august 2006 intră în vigoare regulamentele privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013.
6 octombrie 2006
Consiliul adoptă „orientările strategice comunitare în materie de coeziune”, veritabil soclu pentru noua politică, care definesc principiile şi priorităţile pentru perioada 2007-2013.
Obiective principale
Iată modul în care Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune contribuie la realizarea următoarelor trei obiective: „Convergenţă”, „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” şi „Cooperare teritorială europeană”.
Obiectivul „Convergenţă” este destinat să îmbunătăţească condiţiile de creştere economică şi factorii care contribuie la o reală convergenţă pentru statele membre şi regiunile cel mai puţin dezvoltate. În Uniunea Europeană cu 27 de state membre (UE 27), acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în 17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din media comunitară. Într-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului („phasing out”), acest obiectiv include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori şi care dispun de un PIB care depăşeşte cu puţin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii Europene. Sumele alocate obiectivului se ridică la 282,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 14 miliarde pentru regiunilor care se află în etapa de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a 15 state membre.
Regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB (produs intern brut) pe cap de locuitor sub 75% din media comunitară sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”:
• Bulgaria: întreg teritoriul
• Republica Cehă: Střední Čechy, Jihozápad, Severozápad, Severovýchod, Jihovýchod, Střední Morava, Moravskoslezsko
• Germania: Brandenburg-Nordost, Mecklenburg-Vorpommern, Chemnitz, Dresden, Dessau, Magdeburg, Thüringen
• Estonia: întreg teritoriul
• Grecia: Anatoliki Makedonia, Thraki, Thessalia, Ipeiros, Ionia Nisia, Dytiki Ellada, Peloponnisos, Voreio Aigaio, Kriti
• Spania: Andalucía, Castilla-La Mancha, Extremadura, Galicia
• Franţa: Guadeloupe, Guyane, Martinique, Réunion
• Ungaria: Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl, Dél-Dunántúl, Észak-Magyarország, Észak-Alföld, Dél-Alföld
• Italia: Calabria, Campania, Puglia, Sicilia
• Letonia: întreg teritoriul
• Lituania: întreg teritoriul
• Malta: întreaga insulă
• Polonia: întreg teritoriul
• Portugalia: Norte, Centro, Alentejo, Região Autónoma dos Açores
• România: întreg teritoriul
• Slovenia: întreg teritoriul
• Slovacia: Západné Slovensko, Stredné Slovensko, Východné Slovensko
• Regatul Unit: Cornwall and Isles of Scilly, West Wales and the Valleys
Regiunile care ar fi fost eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”, în cazul în care plafonul ar fi rămas la 75 % din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre, şi nu pentru Uniunea Europeană cu 25 state membre, beneficiază de un sistem de suspendare progresivă a ajutorului (numit „phasing out”):
• Belgia: Province du Hainaut
• Germania: Brandenburg-Südwest, Lüneburg, Leipzig, Halle
• Grecia: Kentriki Makedonia, Dytiki Makedonia, Attiki
• Spania: Ciudad Autónoma de Ceuta, Ciudad Autónoma de Melilla, Principado de Asturias, Región de Murcia
• Austria: Burgenland
• Portugalia: Algarve
• Italia: Basilicata
• Regatul Unit: Highlands and Islands
În afara regiunilor aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” este destinat să consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor, precum şi capacitatea de ocupare a forţei de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze şi să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi protecţia mediului şi îmbunătăţind accesabilitatea, iar apoi, în creşterea numărului şi calităţii locurilor de muncă prin adaptarea forţei de muncă şi prin efectuarea de investiţii în materie de resurse umane. Într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, această situaţie este valabilă pentru 68 de regiuni, ceea ce reprezintă 314 milioane de locuitori. 13 dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori, sunt în etapa de instituire progresivă a ajutorului („phasing in”) şi fac obiectul unor alocări financiare speciale datorită fostului lor statut de regiuni sub incidenţa „Obiectivului 1”. Suma de 55 de miliarde de euro, din care 11,4 miliarde pentru regiunile care se află în etapa de instituirea progresivă a ajutorului, reprezintă ceva mai puţin de 16% din alocarea totală. Acest obiectiv se aplică regiunilor din 19 state membre.
Regiuni eligibile pentru suţinere tranzitorie, aflate sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”:
* Irlanda: Border, Midland and Western
* Grecia: Sterea Ellada, Notio Aigaio
* Spania: Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana
* Italia: Sardegna
* Cipru: întreg teritoriul
* Ungaria: Közép-Magyarország
* Portugalia: Região Autónoma da Madeira
* Finlanda: Itä-Suomi
* Regatul Unit: Merseyside, South Yorkshire
Fostele programe Urban II şi Equal sunt integrate în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.
Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” este destinat să întărească cooperarea transfrontalieră datorită unor iniţiative locale şi regionale realizate în comun, să consolideze cooperarea transnaţională prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată şi să stimuleze cooperarea interregională, precum şi schimbul de experienţă. Peste 181 de milioane de persoane (care reprezintă 37,5% din populaţia totală a Uniunii Europene) trăiesc în zone transfrontaliere. Toate regiunile şi toţi cetăţenii Uniunii fac parte din una dintre cele 13 zone de cooperare transnaţională. Cele 8,7 miliarde de euro (care reprezintă 2,5% din bugetul total consacrat acestui obiectiv) sunt repartizate după cum urmează: 6,44 miliarde pentru cooperarea transfrontalieră, 1,58 miliarde pentru cooperarea transnaţională şi 445 de milioane pentru cooperarea interregională.
Acest obiectiv se bazează pe experienţa dobândită prin fosta iniţiativă comunitară, INTERREG.
Buget disponibil
În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune dispune de 35,7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă 347,410 miliarde de euro (preţuri curente).
Repartizare pe obiective
* 81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”
* 15,95 % pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”
* 2,52 % pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”
Repartizare pe state membre
Comisia Europeană realizează repartizări indicative anuale pe state membre, în special în funcţie de criteriile următoare: populaţie eligibilă, prosperitate naţională, prosperitate regională şi rată de şomaj.
Fiecare stat membru decide asupra detaliilor legate de repartizarea creditelor pe regiuni, ţinând cont de eligibilitatea pe criterii geografice.
Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală) faţă de perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale fostei Uniuni Europene cu 15 state membre vor primi aproximativ cu 30% mai puţine ajutoare, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor tranzitorii, în special pentru o ţară precum Spania.
Etapele politicii
1. Budgetul consacrat fondurilor structurale şi regulile de utilizare sunt convenite de către Consiliu şi Parlamentul European pe baza unei propuneri din partea Comisiei.
2. Comisia propune „orientările strategice ale Comunităţii în materie de coeziune”, definite în strânsă cooperare cu statele membre. Orientările garantează că statele membre îşi ajustează programarea în funcţie de priorităţile Uniunii, şi anume încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial, favorizarea creşterii economiei bazate pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai bune şi mai multe.
3. Apoi, în cursul unui dialog permanent cu Comisia, fiecare stat membru pregăteşte „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) care respectă orientările strategice. Regulamentul prevede că fiecare stat membru, după adoptarea orientărilor strategice, dispune de cinci luni pentru a înainta Comisiei propriul Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR). Cadrul de referinţă defineşte strategia aleasă de către statul respectiv şi propune o listă de „programe operaţionale” pe care acesta intenţionează să le pună în aplicare. După primirea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), Comisia dispune de trei luni pentru a-şi aduce comentariile şi pentru a solicita eventuale informaţii complementare.
4. Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), precum şi fiecare program operaţional (PO). Programele operaţionale (PO) prezintă priorităţile statului respectiv (şi/sau ale regiunilor) şi modul în care acesta îşi va derula programarea. Există, de altfel, o obligaţie: pentru ţările şi regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 60% din cheltuieli trebuie alocate priorităţilor care fac parte din strategia Uniunii în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă (strategia de la Lisabona). În cazul ţărilor şi regiunilor care se află sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”, procentul este de 75%. Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană va adopta aproximativ 450 de programe operaţionale. La programarea şi gestionarea PO participă parteneri economici şi sociali, precum şi organisme ale societăţii civile.
5. Odată ce Comisia ia decizia cu privire la PO, este rândul statului membru şi al regiunilor sale să pună în aplicare programele, şi anume să selecteze miile de proiecte care vor fi puse în aplicare în fiecare an, să le controleze şi să le evalueze. Toate aceste activităţi se efectuează prin intermediul aşa-numitelor „autorităţi de gestionare”, proprii fiecărei ţări şi/sau fiecărei regiuni.
6. Comisia angajează cheltuielile pentru a permite statului membru să lanseze programele.
7. Comisia achită cheltuielile certificate de către statul membru.
8. Comisia participă la monitorizarea fiecărui program operaţional, alături de statele membre.
9. Pe durata programării 2007-2013, Comisia Europeană şi statele membre prezintă rapoarte strategice.
Gestionarea fondurilor
Cu toate că fondurile structurale ţin de bugetul Uniunii Europene, modul în care acestea sunt cheltuite se bazează pe o împărţire a responsabilităţilor între Comisie şi guvernele statelor membre.
• Comisia negociază şi aprobă programele de dezvoltare propuse de către statele membre şi alocă creditele;
• statele şi regiunile lor gestionează programele, asigură aplicarea acestora şi selectează proiectele pe care le controlează şi evaluează;
• Comisia participă la monitorizarea programelor, angajează şi plăteşte cheltuielile certificate şi verifică sistemele de control instituite.
Pentru fiecare program operaţional, statul membru desemnează:
• o autoritate de gestionare (autoritate publică sau organism de drept public sau privat naţional, regional sau local care gestionează programul operaţional);
• o autoritate de certificare (autoritate sau organism public naţional, regional sau local care certifică situaţia cheltuielilor şi cererile de plată înainte de a fi trimise Comisiei);
• o autoritate de audit (autoritate sau organism public naţional, regional sau local desemnat pentru fiecare program operaţional şi însărcinat cu verificarea bunei funcţionări a sistemului de gestionare şi de control).
O nouă regulă destinată să simplifice gestionarea financiară a fondurilor
Un program = un fond
Datorită acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul Social European (FSE) pot să finanţeze, fiecare, în mod complementar şi limitat, acţiunile care ţin de aria de intervenţie a celuilalt fond (în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operaţional).
Există o excepţie de la această regulă: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune intervin împreună pentru programele în materie de infrastructuri şi de mediu.
Angajamente bugetare
Angajamentele bugetare referitoare la programele operaţionale sunt efectuate în tranşe anuale, pentru fiecare fond şi pentru fiecare obiectiv. Comisia angajează prima tranşă anuală înainte de adoptarea programului operaţional. Apoi, Comisia angajează tranşele cel târziu la 30 aprilie în fiecare an.
Deblocarea automată:
O parte dintr-un angajament bugetar este deblocată automat de către Comisie în cazul în care aceasta nu a fost utilizată sau nu s-a primit nicio cerere de plată la sfârşitul celui de-al doilea an de la angajamentul bugetar (n+2).
În baza programelor operaţionale respective, termenul este fixat la sfârşitul celui de-al treilea an (n+3) în perioada 2007-2010 pentru următoarele ţări: Bulgaria, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovenia, Slovacia şi Ungaria.
Condiţii de finanţare
Strategia de la Lisabona a pus accentul pe următorul aspect:
obiectivele fondurilor trebuie fie axate pe priorităţile Uniunii Europene în materie de promovare a competitivităţii şi de creare de locuri de muncă (Strategia de la Lisabona). Comisia şi statele membre se asigură că 60% din cheltuielile tuturor statelor membre alocate obiectivului „Convergenţă” şi 75% din cheltuielile alocate obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” sunt destinate/alocate acestor priorităţi. Pentru a consulta aceste categorii de cheltuieli, faceţi clic aici (PDF, 79KB).
Mijloace
Fondul de Coeziune
Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.
Fondul de Coeziune finanţează acţiuni care fac parte din următoarele domenii:
-
reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european definite de Uniunea Europeană;
-
mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme ce acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea transporturilor publice etc.
Suspendarea asistenţei financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune se produce prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situaţiei sau acţiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale. Pe scurt, FEDR finanţează:
* ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de locuri de muncă durabile;
* infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii, mediu, energie şi transporturi;
* instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate să sprijine dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze cooperarea între oraşe şi regiuni;
* măsuri de asistenţă tehnică.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei noi obiective de politică regională:
Convergenţă
În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de intervenţie FEDR se concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor economice, precum şi asupra păstrării şi creării de locuri de muncă durabile. Acţiunile întreprinse prin FEDR curpind următoarele domenii:
* cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT);
* inovare şi spirit antreprenorial;
* societate informaţională;
* mediu;
* prevenirea riscurilor;
* turism;
* cultură;
* transporturi;
* energie;
* educaţie;
* sănătate.
Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă
Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se concentrează asupra a trei aspecte:
* inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului antreprenorial şi dezvoltarea ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia cunoaşterii;
* mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacităţii energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante şi elaborarea de planuri pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor naturale şi tehnologice;
* acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic general.
Cooperare teritorială europeană
În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat prin FEDR se grupează în jurul a trei axe:
* dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere;
* stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime;
* consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea interregională, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile regionale şi locale.
Caracteristici specifice teritoriale
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile urbane. Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază de un tratament privilegiat. Zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de îndepărtarea lor geografică.
Fondul Social European (FSE)
Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.
FSE sprijină acţiunile statelor în următoarele domenii:
* adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată durata vieţii, conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii;
* îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de muncă, a persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor;
* integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii;
* consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de învăţământ şi prin activităţile de conectare în reţea a unităţilor de învăţământ.
Copierea, utilizarea sau reproducerea conţinutului acestui material este permisa doar cu mentionarea sursei si postarea unui link catre www.eufinantare.info.
©2006-2008 eufinantare.info / office@eufinantare.info/ Termene de Utilizare / Harta site / Contactaţi-ne
